Acum tarasenia devine serioasa......din cauza Luxemburgului se poate destrama toata UE

Te deranjeaza?

In cel mai rau caz UE va continua ca pana acum. Cum s-a descurcat atata vreme fara o constitutie, o va face si de acum incolo. Este totusi posibil ca tratatul sa nu fie "mort", si ca dupa ce va fi ratificat in celelalte state sa fie repetat referendumul in Franta si Olanda.

Care este viitorul UE?

THE INDEPENDENT (Marea Britanie) - Este acesta sfîrsitul Europei? Nu, dar marcheaza o sistare a continuarii integrarii europene, cel putin pentru moment. Nimeni nu pretinde ca tratatul constitutional este un document perfect, dar el reprezinta cel mai bun compromis la care s-a putut ajunge în peste doi ani de negocieri. În lipsa sa, sperantele de ameliorare a ritmului sclerozat al procesului decizional sînt pierdute. “Nu”-ul reprezinta o lovitura psihologica devastatoare, care vine din partea unui membru fondator al UE si una dintre cele doua “motoare” traditionale ale integrarii. De asemenea, repune pe tapet directia UE, inclusiv sperantele Turciei de aderare si eforturile de generare a unei cresteri economice mai mari. Ce se întîmpla daca olandezii voteaza “nu” miercuri? Probabil ca va fi cuiul în cosciugul Constitutiei. Alte tari, care intentionau sa organizeze referendumuri - în special Marea Britanie - vor conchide ca perspectivele unei campanii de promovare a Constitutiei care sa fie încununata de succes s-au irosit. De ce au spus francezii “nu”? Alianta opozantilor, între francezii care vor o Europa mai puternica si cei care vor una mai neangajanta, face ca rezultatul sa fie dificil de analizat. Dar au fost mai multe elemente care pot fi identificate, multe fara legatura cu Constitutia. Între acestea, nepopularitatea presedintelui Jacques Chirac si a premierului lui, Jean-Pierre Raffarin, nemultumirea fata de recenta largire a UE si temerile legate de candidatura Turciei, precum si îngrijorarile ca politicile de piata libera vor duce la pierderea de locuri de munca. Si care vor fi schimbarile remarcabile daca tratatul constitutional nu intra în vigoare? Foarte mici. UE a ratificat deja Tratatul de la Nisa, care a permis largirea de anul trecut, cînd au fost cooptate 10 noi state membre, preponderent ex-comuniste, si permite aderarea României si Bulgariei în 2007. Dar sperantele de ameliorare a procesului decizional si de eficientizare a UE vor fi pierdute. Ar putea fi salvat ceva din Constitutie, în lipsa unui nou tratat? Nu prea are importanta. Centrul pentru studii politice europene de la Bruxelles crede ca numai cîteva propuneri ar putea fi salvate fara un nou tratat. Între acestea se numara crearea postului de ministru de Externe al UE si a unui serviciu diplomatic al UE si prevederea conform careia Comisia Europeana va trebui sa ia în discutie propunerile de noi legi daca sînt sustinute de o petitie cu un milion de semnaturi. Unii cred ca chiar si atît denota optimism. (Stephen Castle)


Spulberarea unui mare vis european


RIA NOVOSTI (Rusia) - Franta si-a spus cuvîntul, si acest cuvînt este “nu”. Împotriva Constitutiei UE au votat 54,9% din francezi, iar, “pentru”, doar 45,1%. Superioritatea adversarilor Europei este destul de mare, cu atît mai mult cu cît prezenta la referendum a fost foarte ridicata - peste 70%. Paradoxal, lupta împotriva Constitutiei UE a unit un larg spectru de adversari politici traditionali: extremistii de stînga, comunistii, nationalistii, extremistii de dreapta si chiar o parte dintre socialisti. Cu toata multitudinea de deficiente existente în Constitutie, campania propagandistica a fost cladita în cea mai mai mare parte pe o serie de subiecte care aveau o slaba legatura cu Constitutia. Ce au vrut sa spuna în realitate francezii care s-au prezentat la sectiile de votare? În opinia stîngii, Constitutia prevede “prea multa piata” si va distruge modelul european al economiei sociale de piata. Dar Uniunea Europeana se bazeaza si astazi pe o politica economica liberala, iar Constitutia urma tocmai sa implementeze în cadrul ei unele prevederi sociale, desi putin semnificative. Francezii au spus “nu” mai curînd stagnarii economice din ultimii ani, somajului de 10% si guvernului actual. Potrivit convingerilor liderului nationalistilor, Le Pen, adoptarea Constitutiei ar fi însemnat un aflux de forta de munca din partea noilor membri ai UE, viitoarea aderare a Turciei si un nou flux de imigranti. Dar tarile Europei de Est sînt deja membre ale UE, numeroase întreprinderi germane si franceze isi transfera deja productia în Polonia, Slovacia si Ungaria, a caror populatie nu este rasfatata cu mari cistiguri si garantii sociale. Iar dupa citiva ani, o data cu încheierea perioadelor de tranzitie, muncitorii din Europa de Est vor putea beneficia de toate foloasele libertatii de miscare a celor ce muncesc în limitele pietei unice. Acest proces este deja de neoprit si nu depinde în nici un fel de aprobarea sau respingerea Constitutiei. Lipseste, de asemenea, legatura directa între ratificarea Constitutiei si viitoarea aderare a Turciei, cu care negocierile vor începe în toamna si vor continua cel putin 5-7 ani. Si mai putin întemeiate sînt temerile legate de crearea unui superstat si de disparitia Frantei. În afara de cuvîntul “constitutie” ca atare, în Constitutia UE sînt foarte putine prevederi care largesc prerogativele UE. Mai curînd, Constitutia consfinteste un status quo deja instituit. Mai mult, Constitutia urma sa întareasca in mod considerabil pozitia tarilor mari si, respectiv, a Frantei. Oricare ar fi fost motivele care au determinat decizia francezilor, aceasta decizie este deja cunoscuta si merita sa ne gîndim la consecintele ei. Vor slabi considerabil pozitiile Frantei în Uniunea Europeana. Pozitiile ei de lider în Europa au slabit în anii ‘90, ca urmare a unificarii Germaniei si a mutarii centrului de greutate al UE spre est. Ea risca la ora actuala sa-si piarda imaginea de “motor al integrarii”, de care s-a bucurat de-a lungul întregii istorii a UE. De asemenea, “nu”-ul francez reprezinta o înfrîngere pentru întreaga Europa. Desigur, Uniunea Europeana nu se va dezintegra, însa o asteapta o perioada de stagnare politica si economica. În cuvîntarea pe care a rostit-o la 27 mai, Jaques Chirac a afirmat ca Europa se afla astazi într-o dura concurenta cu SUA, Japonia, China, iar mîine va fi în concurenta si cu India.


O situatie dificila, menita sa creeze confuzii


Este naiv sa ne gîndim ca toti concurentii vor astepta pîna cînd Europa va iesi din stagnare. Neoconservatorii de la Washington nu vor renunta astazi la placere de a bea un pahar de sampanie. Uniunea Europeana nu se confrunta pentru întîia oara cu o astfel de situatie. În Danemarca a fost nevoie de doua încercari de ratificare a Tratatului de la Maastricht, din 1992, iar Irlanda a trebuit sa revoteze Tratatul de la Nisa din anul 2000. În general, întreaga istorie a UE este o istorie a crizelor. Anumite dificultati în ratificarea Constitutiei erau previzibile. Nu întîmplator, chiar în Constitutie se afirma ca, daca ea “va fi ratificata de mai mult de 4/5 din statele membre, iar unul sau mai multe state vor întîmpina dificultati la ratificare, problema va fi înaintata spre examinare Consiliului Europei”. Aceasta fraza este însa orientata în primul rînd catre Marea Britanie. Pentru aceasta s-ar fi putut prevedea unele exceptii de la prevederile Constitutiei, Marea Britanie neparticipînd nici astazi voluntar la o serie de domenii de activitate ale UE. Este greu, însa, sa ne imaginam Franta printre tarile outsidere ale UE. Este si mai dificil de presupus ca francezii vor fi pusi sa voteze a doua oara, asa cum s-a întîmplat în Danemarca si Irlanda. Iata de ce, printre liderii Europei se observa o anumita confuzie. Premierul Luxemburgului, care detine presedintia UE, afirma necesitatea continuarii procesului de ratificare si organizarii, mai tîrziu, a unui nou scrutin în Franta. Jean-Pierre Raffarin a declarat înca pe 24 mai ca el considera “perspectiva unui alt referendum inacceptabila. Un plan B lipseste clar. Summitul UE prevazut pentru jumatatea lunii iunie promite sa fie fierbinte. În multe privinte viitorul Constitutiei depinde acum de rezultatele referendumului din Olanda, ale caror estimari sînt, deocamdata, nelinistitoare pentru eurooptimisti. Daca olandezii vor repeta “nu”-ul francez, perspectiva unei noi runde de negocieri pe marginea Constitutiei UE va deveni pe deplin reala. Pentru Rusia, soarta Constitutiei UE are o mare importanta, întrucît Uniunea Europeana este pentru ea cel mai mare partener economic si politic. Intrarea în vigoare a Constitutiei UE va conduce la întarirea pozitiilor Europei unite în lume si la afirmarea unei politici externe mai coordonate a UE. În perspectiva strategica, Rusia este interesata în consolidarea UE ca a unui pol al viitoarei lumi multipolare, în nici un caz dusmanos, dar mult mai independent de Statele Unite. Pe de alta parte, în ultimii ani s-au profilat vizibile deosebiri de pozitii între UE si Rusia în spatiul postsovietic. Si legat de aceasta, slabirea politicii externe a UE va favoriza obiectiv consolidarea Rusiei în aceasta regiune. În sfîrsit, mentinerea politicii externe comune si a politicii de securitate a UE în forma actuala va mentine pentru Rusia posibilitatea de manevra, îi va permite sa mentina relatii mai intense cu o serie de mari tari ale Europei care sînt, în mod traditional, dispuse sa tina seama într-o mai mare masura decît Bruxellesul de interesele Rusiei. Nu i se poate reprosa în aceasta privinta Rusiei mai mult decît Frantei, Germaniei sau Italiei, care, în dauna Bruxellesului sînt gata sa mentina cu Rusia relatii speciale.Totusi, crahul marelui vis european va reprezenta o serioasa lovitura pentru Rusia europeana, a carei soarta istorica este strîns legata de Europa. (Nikolai KaveSnikov, Institutul European al Academiei Ruse de Stiinte)

S-a mai intamplat sa se repete un referendum - vezi Danemarca.

Politicienii si opinia publica din Franta au declarat deja ca nu poate fi vorba de un al doilea Referendum si ca nici nu exista vreun plan "B" de actiune.
Iar in Olanda ,la procentul de 62 % care a spus nu, poate peste vreo 10 ani sa se mai organizeze un sondaj al populatiei de acest fel.

Herr Schroeder e mai hot. El nu organizeaza nici un referendum.

Schröder joaca la risc

L’EXPRESS (Franta) - Germanii nu au posibilitatea sa voteze prin referendum, dar Gerhard Schröder le-a oferit alegeri anticipate cu alura de plebiscit. Asta deoarece cancelarul nu a cerut finalmente altceva compatriotilor sai decit sa raspunda ei însisi - în septembrie - cu “da” sau cu “nu”. “Da”, daca ei doresc continuarea unei politici de reforma a statului providenta. Asadar, ei vor trebui sa voteze pentru cel care nu-si poate prevedea acum viitorul politic fara faimosul plan “Agenda 2010”. “Nu”, daca germanii refuza sa continue pe aceasta cale. Ei vor alege atunci prima femeie cancelar din republica federala, în persoana Angelei Merkel (CDU), si Gerhard Schröder va trebui sa se retraga. Desigur, pentru acesta este vorba de o tactica vizind mentinerea sa la Putere. Dar care este considerat un veritabil oportunist si doreste cu siguranta sa apara în manualele de istorie. Dupa reunificarea condusa de Helmut Kohl, el spera ca lumea isi va aminti de el ca de cel care a stiut sa modernizeze economia Germaniei la începutul secolului XXI. Gerhard Schröder este pe un drum gresit, fiindca, la ora bilantului, daca va pierde alegerile, posteritatea nu va retine multa vreme acest plan “Agenda 2010”, care seamana mai mult cu un catalog de masuri economice decit cu un proiect renovator. În schimb, fie ca Germania cinta acum în concertul marilor natiuni ale planetei, trimitind soldati pentru mentinerea pacii în strainatate si aparind-si pozitiile fara complexe, de la Washington la Bruxelles, fie ca ea va reusi în citiva ani sa impuna imaginea unei tari mari, responsabile de trecutul sau, releva o revolutie culturala mai fundamentala. Din 1998, proaspat cancelar, Gerhard Schröder anunta clar ca vrea sa apere interesele germane în Europa. Aceste interese germane ar putea fi astazi în inima noii campanii electorale. Fratele sau inamic, Oskar Lafontaine, a parasit deja SPD, în speranta de a federaliza stinga cu stinga: fostul ministru al lui Schröder, care isi imagina un destin ca al lui Fabius, a lansat citeva diatribe publice împotriva Europei liberale. Si, la dreapta, conservatorii din CDU ar putea fi tentati sa deschida dosarul Turciei. Pe scurt, propunindu-le un plebiscit compatriotilor sai, Gerhard Schröder le ofera germanilor ocazia de a plasa Europa în inima dezbaterii electorale. Si sa traiasca poate aceleasi polemici pasionale ca francezii.

Blandine Milcent