Personal eu n'as baga mina'n foc pentru un DA al francezilor
mai ales in starea de spirit actuala :
-demonstratiile de protest ale viticultorilor, crescatorilor de scoici
-grevele din transporturi rutiere si navale
-delocalizarile masive in EST si Asia
-Turcia
-somaj 10%
sunt citeva exemple .

Dupa ultimele sondaje (ipsos): 55%NON 45%OUI

In orice caz si din nefericire este unul care incepe sa
zambeasca in coltul gurii (si nu este prima data.....)
Frontul National
NASOL

Daca Turcia reprezinta o problema pentru francezi......atunci ce sa spuna nemtii?

Deocamdata Bundesrat-ul (camera superioara a parlamentului german) a ratificat constitutia europeana.

Daca s-ar fi oganizat si in Germania un referendum, nu poti sa stii ce-ar fi iesit.

Chirac a luat teapa. Daca ar fi cerut ratificarea tratatului constitutional in parlament (lucru perfect posibil!), nu ar fi avut nici o problema...

nu, aia reprezinta o problema in germania, deci nu numai francezii au probleme cu treaba asta.

Cind am spus Turcia, am facut aluzie la posibila aderare a acesteia
la EU, in cazul unui DA al francezilor.
Nu credeti ca deschiderea frontierelor turcesti va lasa cale libera unei imigratii
abuzive ? Si sunt convins ca multi dintre ei se vor opri in Romania (Dobrogea?)
dar nu pentru a lucra in fabrici si uzine .....

Turcia reprezinta 70 de milioane de locuitori ceea ce le va permite o pondere ~egala cu
a Germaniei in Parlamentul EU.

V-ati gindit vreodata la o coalitie Germano-Turca intr-o Europa viitoare ?

Europa, sufocata de imigranti

http://www.expres.ro/externe/?news_id=187568

Bravo francezilor ca-si exercita drepturile deschis. Sa o faca , cat mai sint inca liberi!

Da, bravo lor.
Si norocul meu ca nu detin nici un euro

btw. maine olanda va spune "nu".

Eu de sase stiam. Deci Franta, Olanda, UK si inca trei. Parerea mea e ca pana la urma tratatul va fi ratificat de cel putin 20 de tari.

Si daca 6 spun PAS, atunci se va infiripa....Uniunea Jucatoriilor de Barbut[in loc de UE] [poate participa si Romania cu cateva sute de mii de jucatori experimentati ]?

Vorba unui cizmar peltic "celebru" : " stati linistiti la locurile voastre toarasi" UE va merge mai departe . Urmeaza alte discutii, alte negocieri, tratatul modificat poate, pe ici pe colo,etc. Iar cainele nu pleaca din fata macelariei ! Adica parlamentarii UE... salarii babane, indemnizatii speciale, privilegii, etc.,etc. Ai nostri sunt cu balele curgand de nerabdare ca sa-si ia si ei locul acolo

Islamismul balcanic, generator de conflicte si sciziuni teritoriale

Balcanii, care în limba turcã înseamnã „lant muntos“, au fost de secole teatrul unor operatiuni de cuceriri si exploatãri cauzate de dominatiile persane, arabe si otomane, care au produs fragmentãri ireversibile popoarelor, etniilor si religiilor. Aceste frãmîntãri nu sînt decît consecinta unor resentimente atavice, peste care a suflat cu putere vîntul Islamului. În centrul divizãrilor din istoria Europei – Roma si populatiile slave, Venetia si Byzantul, catolici si ortodocsi, imperiile otoman si austro-ungar – Balcanii sînt o expresie tragicã a consecintelor pe care le poate avea fragmentarea popoarelor, a etniilor, a natiunilor.
Într-un articol publicat în „Rivisto Militare“ nr.6/1997 din Roma, cu titlul „Iacubo Balcani“, Ornella Rota aratã cã pãtrunderea Coranului în societatea balcanicã s-a manifestat mai mult ca tip de religie, decît de credintã, apreciere a cãrei justete este confirmatã si de recentele manifestãri si proteste privitoare la faptul cã într-o închisoare militarã din Guantanamo s-ar fi profanat Coranul, cerîndu-se ca vinovatii sã fie judecati dupã legile islamice. Din materialul examinat, rezultã cã în trecut, radicalismul religios a fost promovat de Hadji Bectasi, care a trãit în Anatolia secolului X, fiind initiatorul unui islamism de inspiratie militarã. Ulterior, s-a manifestat si un radicalism laic centralizat, la Salonic, prin „Junii turci“, înainte de primul rãzboi mondial. El a constituit nucleul dur al miscãrii lui Atatürk. În spatiul balcanic au existat, desigur, populatii musulmane si anterior dominatiei otomane. Primele populatii convertite, odatã cu imperiul, au fost cele din cîmpii si centrele urbane, care trãiau ceva mai bine decît populatia din munti. Subliniem faptul cã islamizarea a fost deosebit de puternicã în Albania, Bosnia-Hertegovina si Macedonia, unde, la numãrul mare de convertiri locale s-au adãugat imigrãrile masive de turci din Anatolia. Începînd cu secolul XV, Albania, care în acea vreme era o provincie otomanã, s-a convertit treptat, ajungînd ca în secolul XVI o treime din populatie sã devinã musulmanã. Acest procent a crescut, însã, în perioada urmãtoare. Cînd a cãzut imperiul, potrivit datelor publicate, în Albania erau 70% musulmani, 20% ortodocsi si restul catolici. În aceastã situatie, autoritãtile, pentru a preveni ciocnirile, au declarat cã nu existã o religie de stat si cã toate religiile sînt admise. Provincia Kosovo – inima vechii Serbii – cum a numit-o Ornella Rota – vîrful de diamant al Ortodoxiei în fata catolicilor unguri, a otomanilor si mongolilor, este populatã de albanezi.
Dupã bãtãlia de la Cîmpia Mierlei, din 1389, cînd sîrbii au fost învinsi, provincia a fost populatã cu musulmani astfel cã, în secolul XVIII, populatia musulmanã devenise majoritarã, iar provincia – o zonã de mare risc.
Bosnia, zonã tratatã cu mare atentie de otomani, a cãror provincie a fost din secolul XV, a dat imperiului pe Marele Vizir Socollu Mehmed Pasa. În 1878, sultanul a cedat Bosnia-Hertegovina Imperiului austro-ungar. La acea vreme 90% din proprietarii de pãmînt erau musulmani, în timp ce 90% din tãrani – aproape toti sîrbi – erau ortodocsi, procent relevant pentru conflictele permanente care au existat. Sondajele arãtau, de altfel, cã nici 5% dintre bosniaci nu cunosc limba Coranului – araba clasicã, pe care orice musulman trebuie sã o cunoascã. Acest fapt l-a determinat pe Xavier Bourgorel, expert în islamismul balcanic, sã se întrebe: cum o spiritualitate atît de slabã a reusit, recent, sã se ridice nu numai la factorul de identitate nationalã, ci si de coeziune între diferite popoare? Rãspunsul nu poate fi decît reactia la ostilitatea generalã manifestatã de cãtre musulmani fatã de o prezentã islamicã în Balcani si activitatea grupãrilor radicale. Migratiile au fost prezente constant în Balcani. Populatia cea mai sãracã, în lupta sa permanentã pentru supravietuire, merge din loc în loc, dã peste alte grupuri de oameni sãraci, se confruntã, se sfîsie pentru a pune stãpînire pe pãsuni, pe pãmînturi si malurile apelor. Secolele de stãpînire otomanã accentueazã contopirea etniilor, dar si respectarea regulilor si obiceiurilor acestora; valuri de tãrani nomazi plecati din Anatolia devin tãrani dijmasi pe pãmînturile familiilor vechi, iar pentru rãspîndirea religiei islamice în întreaga regiune sînt create sate noi. Diferentele etnice între clasa stãpînitoare si cea dominatã devin din ce în ce mai frecvente, iar rezistenta fatã de ocupanti se ramificã si se organizeazã în structuri paralele, mai mult pe baze nationale. Sciziunile între diferite patriarhate autocefale, pe lîngã miscãrile eretice, cristalizeazã, în grupuri, ura generalizatã. În colectivul respectiv se sedimenteazã treptat sindromul de izolare, care oricînd poate duce la rãzboi. În zonele de granitã dintre Iugoslavia si Ungaria de azi, Imperiul austro-ungar se înfrunta direct cu cel otoman. Viena si Constantinopolul furnizau arme si loturi de pãmînt cetelor de rãzboinici de la granitã. Într-un astfel de teritoriu imens, aspru si fragmentat, cãlcat mereu de expeditii de jaf, razii, lipsit de servicii, comunicatii etc., etnia conta doar pe posibilitãtile ei pentru a se apãra si supravietui. Loialitatea minoritãtilor marginalizate fatã de institutii care le sînt strãine este foarte slabã, deoarece institutiile respective sînt impuse de „altii“. Asa se petrec lucrurile în Balcani, unde se ciocnesc în permanentã grupuri si se infiltreazã altii si altii, din afarã, urmare a intentiilor ascunse ale marilor puteri. Epurãrile etnice, cunoscute si de românii nostri din Transilvania dupã 1989, mai ales, devin un cosmar obisnuit, iar scindarea dintre catolici si ortodocsi, în regiunea Balcanilor, se accentueazã, ca si confruntarea în zonele de frontierã dintre cele douã religii. Pentru coplesitoarea majoritate a musulmanilor, Capitala pare îndepãrtatã, în timp ce pentru ortodocsi – mentioneazã autoarea articolului – ea nu mai existã din 1453, cînd otomanii au pus stãpînire pe ea.
„Balcanii au trãit dintotdeauna la hotarul unor imperii rivale“, afirma Charles Tilly – profesor la Scoala de Cercetare Sociologicã din New York, citat de Ornella Rota. Conduse în numele identitãtii nationale, luptele pentru independentã au antrenat, în zona de care ne-am ocupat, sîrbi, români, bulgari, greci si multe alte etnii, care s-au confruntat ori se confruntã si astãzi cu un ocupant care, în unele regiuni, este nu numai strãin, dar si musulman. Din cele 707 de conflicte, care au avut loc pe continentul nostru între 1492 si 1991, de exemplu, 157 s-au desfãsurat în sud-estul european, inclusiv Ungaria. Primul rãzboi mondial a dezmembrat Imperiul otoman, iar în 1945, 70% din liniile de demarcatie ale tãrilor balcanice erau modificate. Fragmentarea popoarelor, etniilor si natiunilor este forma extremã cea mai violentã a frãmîntãrilor petrecute în Europa. Este suficient sã ne amintim de represiunile împotriva sîrbilor, a bosniacilor, sprijinite initial, cu armament, de Ungaria, care au dus la dezmembrarea Iugoslaviei, de tulburãrile sîngeroase din Uzbekistan soldate cu morti si rãniti, de represiunile împotriva kurzilor si de violentele din Irak, locuri în care democratia, asa cum o întelegem noi, se aflã la rãspîntia dintre cetãtenie si apartenenta etnicã.
Impunerea democratiei cu forta armelor într-o tarã sau alta, în dreptul international se cheamã agresiune, se cheamã amestec în treburile interne ale statului atacat, mai ales dacã acesta este membru cu drepturi depline al ONU. Justificãrile avocãtesti nu pot îndritui pe nimeni sã încalce drepturile unui stat suveran. Nimeni nu este stãpîn decît în tara sa, în limita legilor dupã care se conduce si a tratatelor internationale la care tara respectivã a aderat. Aceasta nu înseamnã, desigur, cã comunitatea internationalã reprezentatã de ONU trebuie sã stea pasivã fatã de genocidul practicat împotriva populatiei într-o tarã sau alta. Calea pasnicã, amiabilã reprezintã singura cale rationalã pentru aplanarea conflictelor. De aceea, ni se pare întru totul justificatã cererea PRM de a ne retrage soldatii aflati pe teritoriile altor state, unde nu apãrã interesele României si nici pe cele ale NATO.

Vintilã Barbu
22 mai 2005
Bucuresti

Islamismul balcanic.... Na-ti-o franta ca ti-am dres-o!

Acelasi lucru care-l ai tu cu.....PRM-ul lui Vadim!

Iar ai pus botul

Totul poate in orice moment sa esueze, chiar si esuarea propriu-zisa…luati ca exemplu fenomenul sinuciderii esuate: intentia este de a atrage atentia printr-o tentativa de sinucidere esuata, dar intreprinderea aceasta la randul ei esueaza pentru ca sinuciderea e in mod neasteptat o reusita.Harry Mulisch

Pina acu doar franta nu a ratificat constitutia sau mai sint si alte state?

Doar Franta, dar urmeaza Olanda (referendumul a fost numai consultativ, dar parlamentarii au promis ca vor tine cont de rezultat) si, in mod cert, Marea Britanie.

Referendum-ul a mai fost ales de alte trei tari

Polonia (la o data inca neprecizata)
Portugalia in octombrie 2005
Irlanda inceputul lui 2006

Iar in Rep Ceha, procedura nu a fost inca determinata .
Asta nu inseamna ca toti vor vota "NU"
Ramine sa vedem .....

Un sondaj de opinie recent arata ca in Portugalia se va vota DA in proportie de peste 50%.

PS: Letonia a ratificat astazi Constitutia Europeana.

pentru ce "altii 3"?

daca nu ratifica toti 25, nu intra in vigoare.

Uite ce zice asta.

Proiectul asta de Constitutie e deja mort cu votul negativ al Frantei si Olandei. Restul tarilor continua votarea ca sa duca exercitiul asta pana la capat si totodata sa testeze opinia populatiei din tarile respective . Iar Marea Britanie se tot invarte in jurul cozii daca sa tina sau nu un referendum.

ia uite ce zice comisia europeana despre asta
http://europa.eu.int/constitution/referendum_en.htm

Referendum popular deasemeni in
Danemarca septembrie 2005
Luxemburg 10iulie 2005

Talusa, am postat la pag 6alte posibile "NU"prin referendum popular
Iata :

Polonia (la o data inca neprecizata)
Portugalia in octombrie 2005
Irlanda inceputul lui 2006

Iar in Rep Ceha, procedura nu a fost inca determinata

Dar , cum spui tu, un paragraf in plus va fi suficient .

Se pare ca in Suedia ,in urma unui sondaj ,65% din
electori ar dori un referendum popular,iar
Tony Blair afirma ca este dificil sa mentii un referendum pentru
un proiect deja abandonat ....

Multumesc!

Si fracezii stiu ca totul este un balci!

Padak,

De ce crezi ca toate referendumurile vor respinge constitutia? In Portugalia sunt convins ca nu se va intampla asa ceva. De altfel, si in Spania a fost organizat un referendum, iar tabara DA a castigat detasat.

Abis, eu cred ca ,odata ce in Franta s-a votat NU, referendum-urile din celelalte
tari vor avea doar valoare statistica
Dar tocmai din acest motiv, electorii isi vor exprima intr-adevar opiniile asupra
insasi Constitutiei EU si nicidecum asupra modului de guvernare al tarii respective.
In orice caz, Nu-ul francezilor a cam pus paie pe foc (din nefericire)

Talusa,francezii,in dorinta de schimbari masive, au schimbat ministrii....intre ei !!!