Discursul oferit de Harold Pinter, castigatorul din acest an al Premiului Nobel pentru Literatura.
“Limbajul politic nu este interesat de adevar cat in puterea si in mentinerea acestei puteri. Pentru a mentine aceasta putere este esential ca oamenii sa ramana in ignoranta asupra adevarului, chiar si adevarul propriilor lor vieti. Astfel, suntem inconjurati de un mozaic de minciuni, din care ne hranim.Cum bine stiti, justificarea invaziei Irakului a fost aceea ca Saddam Hussein detinea un ansamblu de arme de distrugere in masa, dintre care, unele puteau fi trase in urmatoarele 45 de minute, cauzand dezastre groaznice. Am fost asigurati ca acesta era adevarul. Nu a fost adevarat. Ni s-a spus ca Irakul a avut o relatie cu Al Quaeda, impartind cu aceasta responsabilitatea actului din 11 sseptembrie 2001. Am fost asigurati ca acesta era adevarul. Nu a fost adevarat. Ni s-a spus ca Irakul ameninta securitatea intregii lumi. Adevarul este cu totul altul. Adevarul are de-a face cu modul in care SUA isi intelege rolul in lume si cum alege sa-l reprezinte.
Cu totii stim ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica si in intreaga Europa de Est dupa razboi: brutalitatea sistematica, atrocitatile, suprimarea gandirii libere. Dar parerea mea, aici, este: crimele SUA in aceeasi perioada s-au inregistrat cu superficialitate, de fapt, abia documentate, abia recunoscute ca crime. Cred ca acestea trebuie luate in considerare si ca adevarul are o importanta mare pentru prezent. Aciunile SUA in intreaga lume a lamurit faptul ca aceasta a ajuns la concluzia ca are permisiunea sa faca ceea ce vrea.
SUA a sustinut si, in multe cazuri, a generat fiecare dictatura militara de extrema dreapta din lume de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Ma refer la Indonezia, Grecia, Uruguay, Brazilia, Paraguay, Haiti, Yurcia, Filipine, Guatemala, El Salvador, si, bineinteles, Chile. Groaza cauzata de SUA in Chile nu va putea fi niciodata curatata sau iertata. Au murit sute si sute de oameni in aceste tari. . Raspunsul este – da- au avut loc si sunt cauzate de politica externa americana. Dar nu vreti sa stiti.
Nu s-a intamplat. Nimic nu s-a intamplat niciodata. Chiar si cand se intampla nu se intampla. Nu conta. Nu era de interes. Crimele SUA au fost sistematice, constante, crude, fara remuscari, dar foarte putini oameni au vorbitt despre asta. Trebuie sa recunosti superioritatea americana. A manifestat o manipulare patologica de putere in toata lumea, sub masca binelui universal. Este un caz de hipnoza magnific, chiar istet, de mare success.
SUA este, fara nici o indoiala, cel mai mare show in derulare. Oricat de brutala, indiferenta, fara mila ar fi, este in acelasi timp si foarte abila. Ca si un agent commercial este afara, pe cont propriu si cea mai vandabila comoditate este `self love` ( dragoste de sine, narcisism, instinct de autoconservare). Este o castigatoare. Ascultati-I pe toti presedintii americani spunand la televizor: “poporul American”, precum in fraza: “-Ma adresez poporului american – este timpul sa ne rugam si sa aparam drepturile poporului american si sa cerem poporului american sa aiba incredere in presedintele lor in actiunea pe care urmeaza sa o faca in numele poporului american.” Este o strategie minunata. Chiar limbajul este utilizat sa ingradeasca gandirea. Cuvintele “poporul american” redau o pernuta comoda de siguranta. Nu trebuie sa gandesti. Doar fa-te comod pe pernuta ta. Pernuta ar putea sa-ti sufoce inteligenta si facultatile critice dar….este foarte comfortabila. Aceasta nu se aplica, bineinteles, celor 40 de milioane de personae care traiesc sub nivelul saraciei si celor 2 milioane de barbati si femei inchisi in vastul gulag de inchisori de pe teritoriul SUA.
SUA nu mai vede nici un motiv pentru care ar fi reticenta sau duplicitara. Isi pune cartile pe masa fara frica sau favoare. Chiar nu-I pasa nici cat negru ub unghie de Natiunile Unite, legea internationala sau o alta pozitie critica, considerand-o irelevanta. De asemenea, are micul sau mielusel care-o urmeaza indeaproape – Marea Britanie. Ce s-a intamplat cu sensibilitatea noastra morala? Am avut-o vreodata? Ce inseamna aceste cuvinte? Se refera la un termen foarte utilizat astazi – constiinta? Constiinta nu numai de-a face propriile actiuni, dar si de a actiona cu responsabilitatea noastra comuna? Sunt toate acestea moarte? Ganditi-va la Guantanamo Bay. Sute de oameni inchisi fara acuzare de peste 3 ani, fara nici o reprezentare legala sau proces corespunzator, tehnic, inchisi pentru totdeauna. Aceasta structura nelegitima sfideaza Conventia de la Geneva. Nu numai ca este tolerata, dar chiar e cu greu luata in considerare de ceea ce se numeste “comunitate internationala.” Aceasta crima odioasa e comisa de o tara care se declara “liderul lumii libere”. Ne gandim la cei din Guantanamo Bay? Ce spune media despre ei, in afara unui mic articol pe pagina sase, rasarit ocazional? In prezent multi sunt in greva foamei, fiind hraniti cu forta, chiar si rezidentii britanici. Fara sensibilitati in aceste proceduri de hranire cu forta. Fara sedative sau anestezie. Doar un tub infipt in nas si in gat. Vomiti sange. Aceasta este tortura. Ce a spus secretarul de externe englez despre asta? Nimic. De ce? Pentru ca SUA a spus – criticarea comportamentului nostru in Guantanamo Bay constituie un act neprietenos. Fie ca esti cu noi, fie esti impotriva noastra. Asa ca Blair trebuie sa taca din gura.
Invazia SUA in Irak a fost o nelegiuire, un act terorist pe fata, demonstrand un dispret absolut fata de conceptul de lege internationala. Invazia a fost o actiune militara arbitrara animata de o serie de minciuni peste minciuni si manipularea grosolana a mediei, deci, a publicului; o actiune cu scopul de a intari pozitia militara Americana si controlul economic in Orientul Mijlociu, pretextand eliberarea, de vreme alte justificari ar fi esuat. O impunere formidabila a fortelor militare reponsabile pentru moartea si mutilarea a mii si mii de oameni inocenti. Moartea in acest context este irelevanta. Atat Bush cat si Blair pun asasinatele pe ultimul loc pe grila. Cel putin 100 000 de irakieni au fost ucisi de bombele americane, chiar inaintea inceperii insurectiei irakiene. Acei oameni sunt fara importanta. Decesele lor sunt fara importanta. Nici macar nu sunt consemnate ca morti. “-Nu ne ocupam cu numararea corpurilor”, a spus generalul American Tommy Franks.
Stiu ca presedintele Bush are multi textieri competenti, dar m-as oferi voluntar pentru acest post. Propun urmatorul discurs pe care l-ar putea sustine in fata poporului la televizor. Il si vad – grav, cu parul pieptanat cu grija, serios, seducator, sincer, deseori inselator, uneori avand un zambet fortat: “- Dumnezeu este bun. Dumnezeu este maret. Dumnezeu este bun. Dmnezeul meu este bun. Dumnezeul lui Bin Laden este rau. Acela este un Dumnezeu rau. Dumnezeul lui Saddam a fost rau, exceptand faptul ca el nu avea nici unul. El era un barbar. Noi nu suntem barbari. Noi nu retezam capetele la oameni. Noi credem in libertate. In asta crede si Dumnezeu. Eu nu sunt un barbar. Sunt un lider ales in mod democratic a unei democratii libere si iubitoare. Noi suntem o societate plina de compasiune. Oferim electrocutari si injectii letale pline de compasiune. Suntem o natiune mareata. Nu sunt un dictator. El este. Eu nu sunt un barbar. El este. Si el este. Ei sunt cu totii. Eu posed autoritatea morala. Vezi acest pumn? Aceasta este autoritatea morala. Aceata este autoritatea mea morala. Nu uitati.”
Viata unui scriitor este vulnerabila, o activitate in bataia vantului. Nu trebuie sa ne plangem. Scriitorul isi face propriile alegeri si le mentine. (…) Cand ne uitam intr-o oglinda ne gandim ca imaginea care ne confrunta este exacta. Dar, miscati-o un milimetru si imaginea se schimba. Ne uitam de fapt la o interminabila insiruire de reflectii. Uneori scriitorul trebuie sa sparga oglinda – pentru ca adevarul ne priveste de pe partea cealalta a oglinzii. Cred ca, in ciuda evenimentelor ciudate care pot exista, ferme, statornice, aprig determinate intelectual, ca cetateni, sa definim adevarul real al vietilor si societatilor noastre este o obligatie cruciala care ne revine. Mai mult, este obligatorie. Daca o asemenea determinare nu este insufletita in viziunea noastra politica nu avem nici o speranta in a reda ceea ce este tot mai departe de noi – demnitatea omului.”
varianta completa, in engleza
aici