-2-
Rutherford a fost si el un om al timpului sau. Adica unul energic, dinamic si arogant (e vorba de anii 1920-1940, anii Marii Crize si a primului razboi mondial). Azi ne vine usor sa criticam cele scrise in Turnul de Veghe din timpul sau. Dar oare daca am citi New York Times-ul din aceeasi perioada, peste ce vom da?
Da, sunt multe scrise in acea perioada, iar Rutherford a uitat de umilinta predecesorului sau, si s-a erijat intr-un fel de profet contemporan. Ba, mai mult, a inceput sa atribuie acelasi statut si organizatiei pe care de altfel a si creat-o. Judecator de profesie, omul a stapanit cu o mana de fier peste grupele de studiu al Bibliei, transformandu-le practic in parohii, si punandu-le sub o autoritate centrala: realizand de fapt o religie, lucru pe care predecesorul sau nu-l dorise si nici macar nu si-l imaginase.
Si aici intra partea urata a lucrurilor. Pentru timpul sau, Rutherford a fost un om providential. Numai ca Martorii au ramas blocati in multe dintre ideile sale de atunci (si ale celor care il inconjurau), scoase la repezeala si servite ca explicatii biblice. Una era pe timpul lui Hitler, Stalin samd sa ai o atitudine agresiva, sa respingi vehement multe dintre realizarile stiintei (care pe acea vreme erau folosite in scop distructiv), si alta este sa continui si dupa 70 de ani cu o astfel de atitudine. Cu atat mai mult cu cat societatea umana a evoluat extrem de dinamic in aceasta perioada.
Si, da, marea problema a lui Rutherford a fost faptul ca a pretins prin atitudinea sa inspiratie divina. Nu a pretins asta in mod direct, insa limbajul folosit, precum si vehementa cu care isi sustinea punctele de vedere (de exemplu, ca patriarhii se vor intoarce in 1925, sau ca 1914 a fost nu sfarsitul Parusiei, ci inceputul ei) i-au determinat pe noii discipoli (ajunsi la cateva zeci de mii deja) sa fie la fel de aroganti si convinsi ca numai ei au Adevarul. Daca Russell considera ca multi altii au cate o particica din Adevar, Rutherford a negat vehement orice urma de adevar in celelalte confesiuni crestine.
Si aici ai si explicatia in schimbarile de doctrina din Turnul de Veghe din acea perioada. Ele au urmat practic omul care scria mai bine din jumatate de revista: Rutherford.
Ce vreau sa zic: daca in ortodoxism schimbarile de doctrina au avut loc in sute de ani, datorita societatii si lentorii ei, si s-au acumulat laolalta cu patina vremii, in iehovism aceste schimbari nu au apucat sa vada patina. Si timpul foarte scurt a dus la absenta unor mecanisme corespunzatoare de autocenzura. De aceea poti cita atat de usor diferente de opinie si de explicatie biblica aparute in decurs de cativa ani. Mai mult, in istoria Bisericii, diferentele de opinie au dus de multe ori la schisme. Or la Martori aceste diferente de opinie de la nivel inalt au un substrat temporal mult mai accentuat. Adica atunci cand se schimba generatia de scriitori si redactori ai Turnului de Veghe, apar si 'noile straluciri' de lumina.
Totusi, ca si in ortodoxism, se considera ca fiecare noua interpretare are girul divin. Numai ca in timp ce in ortodoxism timpul strecoara cele bune de cele mai putin bune, in iehovism acest factor a jucat un rol mult mai mic. Girul divin ramane de vazut mai degraba din fapte, decat din coerenta explicatiilor in sine.
Este demn de remarcat ca cele mentionate de tine in lista sunt amanunte, nu fundamente ale credintei martorilor. Pur si simplu amanunte teologice.
In acelasi timp, mostenirea de pe timpul lui Rutherford a ramas si astazi: desi nici un Martor nu va indrazni sa puna alaturi Turnul de Veghe de Biblie, in mintea lor nu e o prea mare diferenta de autoritate. Mai precis, din pacate, Martorii considera ca
nu pot intelege Biblia in mod corect
decat prin intermediul publicatiilor Societatii Turnul de Veghe, pentru ca asa au fost invatati sa creada.
Or aici apar probleme hilare, de genul celor mentionate de tine: contradictii flagrante. Si atunci, daca in 1916 se invata ceva, "caci asa ne spune Biblia", iar in 1933 se invata altceva, "caci avem o explicatie noua din partea lui Iehova", si in 1964 cu totul altceva, "caci am primit o noua stralucire de lumina din partea lui Dumnezeu", atunci normal ca devii confuz.
Totusi, problema este rezolvata in felul urmator: martorii NU pretind ca revista lor este inspirata de Dumnezeu. NU pretind ca Corpul de Guvernare (cel ce a inlocuit rolul presedintelui avut de-alde Russel si Rutherford sau Knorr) este inspirat, ci doar "ghidat". Diferenta teologica importanta in discutiile apologetice, evident, insa din pacate nu la fel de usor de distins de catre marea masa a Martorilor, care chiar considera ca opiniile schimbatoare (normal schimbatoare) ale conducatorilor lor sunt aproape ca ... Cuvantul Domnului.
De aici si marea problema: daca cineva contrazice Corpul de Guvernare, risca sa fie exclus pentru ... apostazie. Adica pentru "indepartare de la adevar". Or daca adevarul se tot schimba,
de care adevar m-am indepartat?...
Adevarul este ca si doctrina bisericilor traditionale s-a schimbat in timp. Doar ca schimbarile nu au fost la fel de spectaculoase. Iar contradictiile din doctrina Martorilor provin tocmai din acest rift, aceasta prapastie dintre intentiile onorabile ale fondatorului (pastrate ca linii directoare) - care nu pretindea inspiratie divina si nici autoritate infailibila, ci doar incerca sa revina la Evanghelii - si realitatea unei mega-corporatii religioase care incepe sa traiasca si sa respire dupa propriile legi, si in care autoritatea/unitatea este pastrata cu pretul sacrificarii adevarului.
ps.
Este interesant de stiut ca Martorii nu sunt sustinatori 100% ai principiului Sola Scriptura. Russel era, dar apoi a cazut in propria capcana: doar cine venea spre Biblie
prin el o putea intelege, zicea el. Or, desi nu a afirmat-o niciodata, asta pretindea un grad sporit de interventie divina in explicatiile sale, nu? I se spune "inspiratie", evident. Asadar, conflictul dintre negarea acestei inspiratii divine, si pretentia simultana a detinerii unice a adevarului, accentuat ulterior, a dus la prapastia existenta azi, cand conducerea martorilor a inceput chiar sa cosmetizeze istoria, pentru a nu mai aminti vechile greseli. Suna cam... catolic asta, nu-i asa? (scuze, Triregnum, nu m-am putut abtine
). Astazi
, principiul Sola Scriptura NU mai este aplicabil in cazul Martorilor. Mai degraba, o combinatie intre principiul eclesiastic (i.e. Biserica detine explicatiile si este singura sursa credibila de interpretare) si Sola Scriptura. Ei aici se aseamana mult mai mult cu o biserica traditionala decat cu una protestanta, in care se poate accepta un grad sporit de dizidenta doctrinala.
pps. (mai mult pentru ceilalti martori, decat pentru
noi)
De remarcat, in privinta greselilor, ca Russel si le recunostea foarte usor si des, ca Rutherford a recunoscut ca "s-a facut de ras" cu profetia din 1925, in timp ce Knorr si urmatorii de la conducerea miscarii devenita organizatie NU au mai recunoscut NICI o greseala, desi au fost garla. Interesant de studiat, pentru psihologii miscarilor religioase. Cu atat mai mult cu cat semi-doctilor teologi (nu o spun cu rautate, ci ca o observatie pur stiintifica, Russel si Rutherford nu aveau nici un fel de studii religioase, provenind chiar dintr-un mediu agnostic) le-a urmat o generatie intreaga de Martori tineri, dintre care unii aveau studii mai mult sau mai putin avansate in domeniul limbilor biblice si ale teologiei. Chiar anul 1942 a vazut instituirea primului institut teologic superior al Martorilor, cu diplome recunoscute de statul american. Or exact aceasta generatie a dus atat la o crestere numerica fara precedent, la o noua traducere a Bibliei, si la Martorii lui Iehova cum ii stim astazi.
Ei bine, acea generatie tocmai s-a trecut, si acum se schimba iarasi generatiile. Este de asteptat ca organizatia sa fie zguduita de cele mai mari schimbari suferite vreodata, mai ales pe plan doctrinal, pentru ca altfel se va sufoca in propriile erori (mai ales in paralelismul dintre autoritate si profetie, caracteristic martorilor, ca grupare escatologica). Din pacate, aproape toti oamenii numiti in Corpul de Guvernare in ultimii ani, in locul 'tinerilor' din anii 50 ce au murit intre timp, sunt oameni de organizatie, cu nimic mai presus de activistul de partid tipic. Oameni incapabili sa priveasca in afara propriei corporatii. Si asta o zic cu tristete, nu cu ranchiuna.
Ce rezerva viitorul acestei miscari, ramane de vazut. Pentru un sociolog al religiei, treaba nu are cum sa fie decat fascinanta, martorii fiind de departe cea mai de succes confesiune neoprotestanta din ultimul secol.
Scuze pentru lungimea postului.