QUOTE(Marduk @ 27 Nov 2015, 02:19 PM)
Ce-o sa ne faca UE, o sa ne tranteasca un infringement?
Atunci cand decizi sa faci ceva, orice, prima intrebare ar trebui sa fie: este acest lucru corect? Respect prin acest lucru principiile pe care mi-am asumat sa le respect?
Daca da, a doua intrebare: este acest lucru bun si folositor pentru cei la care tin, pe care ii consider familie, prieteni, apropiati?
In fine, ultima intrebare: este un lucru bun pentru mine?
Asadar, cand faci ceva, intai te intrebi daca este moral, legal, in concordanta cu principiile pe care le ai si pe care te-ai angajat sa le sustii. Apoi, daca este folositor, necesar, util celor apropiati. Apoi, daca chiar iti este necesar.
Daca raspunsul la prima intrebare este NU, te opresti si nu treci mai departe. Daca este DA, iti pui intrebarea a doua. Daca raspunsul la a doua intrebare este NU, te opresti. Daca este DA, treci mai departe. La fel si la a treia intrebare.
A invita in tara pe un individ caruia UE i-a interzis accesul este un lucru corect, respecta principiile pe care Romania s-a angajat sa le sustina? Este evident ca NU. In acest moment discutia ar trebui sa se incheie: Nariskin nu are ce cauta aici.
Dar, de dragul argumentului, sa trecem mai departe.
Este un lucru bun si folositor pentru UE, pentru NATO, pentru Moldova, pentru tarile cu care Romania are parteneriate strategice invitatia adresata unui personaj indezirabil pe plan european? Din nou, raspunsul este NU.
Este macar pentru noi folositor in vreun fel ca un astfel de personaj tine un discurs in Parlamentul roman? Ne aduce vreun folos, vreun avantaj? Niciunul. Rusii nici nu ne vor restitui tezaurul, nici nu vor slabi presiunea asupra Moldovei, nu ne vor face nici o favoare. Nu castigam nimic din asta.
Atunci, de ce sa o facem? Doar asa, pe motiv ca "ce-o sa ne faca UE"?
Chiar daca UE nu ne-ar face nimic, nu este nici corect, nici folositor - nici pentru noi si nici pentru prietenii nostri - sa il primim pe individ.
Este doar un pretext straveziu ce zice Comanescu. A invoca excepții, în condițiile în care Finlanda, o altă țară UE, a refuzat prezenta rusului, în această vară, la Adunarea Parlamentară a OSCE (un eveniment mult mai important decât cel de la București, e o dovadă de prostie, in cel mai bun caz.
Si totusi, este o idee buna sa ne iritam partenerii din UE, mai ales fara un motiv intemeiat? N-as zice. Se aduna "bilele negre" la adresa noastra. De pildă, opoziția României față de cotele de refugiați obligatorii la al doilea Consiliu JAI din această toamnă, cel decisiv în testarea solidarității Uniunii Europene. Din motive interne, România a preferat atunci să-și mențină votul negativ, chiar dacă o majoritate se formase deja pentru impunerea deciziei. Am rămas, astfel, izolați de nucleul european, într-o companie deloc onorabilă a unor țări precum Ungaria, Slovacia și Cehia, adică grupul veșnicilor ”eurosceptici”. A fost cel putin o inabilitate diplomatica sa votam contra unei decizii care intrunea deja majoritatea.
Cu puțin timp în urmă, Jean-Claude Juncker a reluat o discuție mai veche despre Europa cu două viteze, un pericol pentru țările deja văzute la periferia uniunii, cum este si Romania. Gesturile mici, adunate picatura cu picatura, este posibil sa duca la umplerea paharului si sa ne trezim dintr-o data ca facem parte din UE cu numele, dar suntem in categoria a doua. Să nu ne amăgim. România nu este astăzi nici măcar membră a spațiului Schengen și e departe de obiectivul adoptării Euro. Astazi avem un comisar european pe un portofoliu important în Comisia Europeană, avem un vot egal cu al celorlalți, avem drept de veto, contam la fel de mult ca oricare alt stat. Dar, intr-o Europa cu două viteze, e clar că drepturile vor fi rearanjate, iar voturile egale vor rămâne pentru situații nesemnificative, fără impact major, deciziile importante urmand a fi luate exclusiv de cei din Liga Intai. Nu știm cum va evolua acest plan, de care se vorbește tot mai mult. Cert e că fiecare gest al României în această perioadă va fi cu atenție cântărit în marile capitale europene.
Toate aceste lucruri mici, toate aceste atitudini de genul "ce-o sa ne faca", se aduna intr-o balanță care va înclina din ce în ce mai mult spre îndepărtarea noastra de familia europeana. Sigur, cu numele vom fi tot în Europa. Dar și alte țări răsăritene, din fostul bloc sovietic, sunt geografic în spațiul european. În realitate, când se va trage linie și proiectul o va coti pe alt drum, ne vom trezi iarăși într-o zonă tampon. E drept că vom putea atunci să invităm, fără nicio emoție, înalți oficiali sovietici la București. Mare castig vom avea.
PS: De ce a venit rusul aici, ca sa
ameninte Turcia:
Rusia are si dreptul la un raspuns militarDe ce era nevoie sa il chemam la Bucuresti pentru asta?!
