M-am uitat pe Han, sunt cateva topicuri despre islam, poate ca nu mai era nevoie sa mai deschid unul, totusi vazand si citind ce se intampla prin Europa si la indemnul unor parteneri de dialog, m-am gandit sa deschid acest topic. Inainte de a deschide aceasta discutie vreau sa subliniez ca nu sunt impotriva religiei islamice, ca-i respect pe cei care s-au nascut in sanul acestei religii sau care au imbratisat religia islamica la fel cum ii respect pe oricare alti credinciosi si cred ca toti credinciosii au dreptul sa creda ce vor, sa se manifeste asa cum vor in cadrul locasurilor de cult sau cum le dicteaza dogma cultului respectiv.
Credinta in sine este de necondamnat pentru mine, fiecare individ are dreptul la credinta, oamenii nu se nasc credinciosi, ei devin credinciosi fie in urma unor traditii fie in urma propriilor decizii, chiar si ateii care nu cred in nimic, au acest drept, sa creada ceea ce vor. Pana la urma islamul in sine nu este decat o alta religie si asa cum crestinismul a stat la baza civilizatiei europene islamul a stat la baza civilizatiei orientului mijlociu si indepartat. De-a lungul istoriei inca de la nasterea islamului a aparut un conflict de interese intre crestinism si islamism, conflict care a avut la baza diverse motivatii, religioase, comerciale sau politice. In urma razboaielor au rezultat pierderi imense si de o parte si de cealalta, s-au schimbat teritorii, populatii, credinte, un vartej care nu mai putea fi controlat a pus stapanire peste Europa, la portile ei islamul lovea neancetat cerandu-si dreptul consfintit de Coran de a fi singura religie universala. Razboiul s-a prelungit devenind un razboi de uzura, odata cu asediul Vienei beligerantii si-au dat seama ca acest razboi le va aduce pierderi ireparabile, ceea ce va duce la disparitia unuia sau altuia. Ca prin minune razboiul s-a oprit, crestinii si musulmanii au inceput sa caute puncte de colaborare, sa fi fost de vina noile descoperiri ale europenilor? America, sud-vestul Africii sau problemele interne ale islamistilor? cert este ca ofensiva menita sa duca la nimicirea totala s-a oprit, cum am zice azi, conflictul a inghetat. Transformarile prin care a trecut Europa au convins tarile islamice ca pe langa tehnologie mai au de infruntat si credinta poapoarelor ce traiesc in aceasta zona, credinta care intr-un fel sau altul sprijinea aceleasi valori ca si islamul, familia, societatea si religia. Avantajele tehnologice si sociale au inceput sa-si arate roadele si in politica, in aplicarea noilor doctrine militare fata de islam vechiul dusman al Europei. Am putea crede ca odata cu aplicarea noilor doctrine politico-militare asupra orientului apropiat, europenii au castigat in acest conflict, inapoierea in care au fost tinute popoarele islamiste a dat roade dar aceste roade nu au fost benefice pentru democratia europeana, democratie care devenea din ce in ce mai toleranta si care datorita dezvoltarii si noii situatii geo politice de dupa WW2 a fost nevoita sa accepte mana de lucru ieftina din statele islamice.
Toleranta interesata, as numi aceasta situatie in care s-au aflat tarile vest europene de dupa WW2, boom-ul economic si tehnologic avea nevoie de brate de munca necalificate si ieftine, de unde sa ia Europa acesti muncitori, cortina de fier a inchis in interiorul ei mana de lucru crestina de care Europa avea atata nevoie. Singura solutie catre care se mai puteau indrepta industria europeana era orientul apropiat si nordul Africii, unde mana de lucru era din belsug, era ieftina, dar era islamista. Nevoia disperata de mana de lucru impusa de o dezvoltare fara precedent a facut ca democratia crestina, toleranta, sa treaca peste bariera religioasa. In scurt timp Europa s-a trezit cu o populatie apta de munca, ieftina, supusa dornica sa castige putinul oferit de o societate infloritoare, pentrua ajuta o familie ramasa prin praful din Anatolia sau coasta nord-africana. Din nefericire aceasta forta de munca nu venea in Europa lasand in urma sa credinta, traditia, societatea normala si fireasca in care omul, islamistul era obisnuit sa traiasca, asa ca odata cu mana de lucru Europa si-a deschis portile si pentru religia islamista, religia celor care ajutau la dezvoltarea unui intreg continent, de la serele sufocante la fabricile de automobile. Europa ca o mama blajina si primitoare i-a pus la munca i-a hranit le-a dat o casa, le-a sprijinit familiile le-a tinut copiii in scoli, dar ca si gaina care a clocit oua de rata a privit neputincioasa atunci cand toata aceasta “armata” a inceput sa-si ceara dreptul la credinta, la manifestare spirituala, la simbolurile religiei sale.
Dintr-o data Europa crestina s-a trezit din nou fata in fata cu Islamul, de data aceasta insa islamul nu se mai afla la portile sale ci exact in inima sa. Poate ca pentru unii dintre democratii toleranti acest lucru sa nu insemne cine stie ce, poate ca pana la urma daca acesti credinciosi s-ar comporta ca toti ceilalti credinciosi, europenii ar trece cu vederea faptul ca femeile poarta burcha, ca barbatii se imbraca cu halate cu turbane pe cap si papuci in picioare, ca familia poate avea mai multe mame si mai multi copii, dar clerul acestor credinciosi vrea mai mult, vrea ceea ce islamul a dorit din totdeauna sa fie o religie universala. Scuze pentru aceasta introducere si va invit sa discutam ceea ce se intampla azi in Europa, impactul dintre cele doua culturi si religii, implicatiile politice, culturale, etc. viitorul UE.