abis
10 Aug 2010, 04:32 PM
QUOTE(Marduk @ 10 Aug 2010, 05:00 PM)
in afara de afgani si pakistanezi, poti sa-mi spui cateva state islamiste, musulmane, etc. care au trupe in Afganistan?
State islamiste, nu, nu pot sa-ti spun, nu stiu niciun astfel de stat.
Alte state in care majoritatea populatiei este musulmana si care au trupe in Afganistan, pe langa cele mentionate de tine, poti sa cauti si tu pe net. Stii ca in general tot ceea ce afirm este documentat, nu fac afirmatii hazardate. Uite cateva exemple: Turcia, Bosnia, Albania. Iar alte state sprijina logistic actiunea: Kuweit, Kazahstan, Uzbekistan, Pakistan.
QUOTE
Cand te-ai "declarat" musulman am crezut ca sti ce pedepse mentioneaza Coranul pentru cei care nu respecta legea sharia si care lupta impotriva fratilor lor.
Nu stiu, imi spui tu, te rog?
QUOTE
Prin istorie ni se spune ce au patit necredinciosii care au fost adusi la calea cea dreapta de catre Mameluci, Tamerlan, etc.
Tamerlan nu era preocupat sa "aduca la calea cea dreapta" necredinciosii.
Timur are o poziţie controversată faţă de religia islamică, fiind considerat de unii sunnit (curent islamic care se consideră urmaş al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiţiei“), are însă relaţii contradictorii cu Sharia, respectând mai mult tradiţiile turco-mongole, care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului.QUOTE
Orase, civilizatii intregi au fost rase de pe fata pamantului, arate sau transformate in cenusa.
Exact asa au procedat si crestinii in Evul Mediu sau evreii, in antichitate.
Marduk
11 Aug 2010, 01:42 PM
@March
QUOTE
De exemplu dintre Pakistan si Tunisia sau Algeria
Nu cred ca este necesar sa va explic care este diferenta, sunt convins ca stiti perfect la ce ma refer, dar de dragul dialogului si spre stiinta dumneavoastra este vorba despre laicitatea statului respectiv. Turcia este teoretic singurul stat laic musulman.
QUOTE
de cand ai deschis topicul asta cred ca n-ai vorbit odata despre contributia islamului la cultura Europei.
Islamul a impus cultura sa in Europa, mai ales in Spania, dar au existat si "preluari" din cultura islamica prin intermediul evreilor si a celor care au intrat in contact cu aceasta cultura, in general insa islamul si-a impus cultura cu forta in toate teritoriile cucerite. Asta nu este o acuzatie si crestinii au facut acelasi lucru si romanii si orice alta cultura care s-a suprapus unei alte culturi a cautat sa-si impuna valorile diferenta majora dintre crestini si musulmani este ca in timp ce musulmanii radicalizau orice schimbare culturala, crestinii imbratisau ceva din valorile culturale autohtone, aparand acel mixaj specific culturii europene pe care il intalnim de-a lungul si latul Europei.
QUOTE
Uita-te si tu pe "Discovery" ca e un serial interesant : Spania... Sicilia...
Urmaresc acel documentar care se vrea o punte intre cultura islamica si cea europeana, am o singura obiectie, intreaga cultura islamista prezenta in bazinul mediteraneean a fost o cultura de conjunctura, fortata de razboaiele de cucerire ale islamistilor, acolo unde crestinii au recucerit teritoriul vremelnic ocupat de islamisti, au pastrat constructiile si au preluat o parte din arhitectura islamica, asta este de fapt marea diferenta intre islam si crestinism, in timp ce crestinii pastreaza si asimileaza culturile cu care intra in contact, islamul prefera sa distruga totul si sa construiasca altceva la fel de magnific, poate mai grandios decat ceea ce a demolat, dar pe care sa-si puna amprenta religioasa.
abis
11 Aug 2010, 02:26 PM
Aportul islamic la cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei. În primul rând, ocupaţia arabă a introdus în agricultură un sistem de irigaţie perfecţionat aici ca în nici o alta ţară din lume la acea dată. Arabii au introdus în Spania şi Sicilia - de unde acestea se vor răspândi în restul Europei - metode şi specii necunoscute în agricultură, pomicultură şi horticultură, ca: orezul, cânepa, bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul, lămâiul, caisul, piersicul, rodiul, moşmonul, pepenele galben, strugurii-ursului. De asemenea, manufactura mătasei, a bumbacului, a lânei, a hârtiei, introduse de arabi în Spania şi Sicilia (şi, prin acestea, în Europa), au dus la o puternică dezvoltare şi a comerţului.
Viaţa intelectuală şi culturală din aceste două ţări (Spania şi Sicilia) aflate sub ocupaţia islamică era infinit superioară celei din restul Europei. Califul al-Hakam II (961-976), de exemplu, fondează 27 de şcoli publice în capitala sa Cordoba; îşi ataşează la curte numeroşi erudiţi, filosofi şi scriitori; trimite agenţi să îi achiziţioneze manuscrise până în îndepărtata Bukhara, pentru biblioteca sa ce numără peste 100.000 de opere, pe care un personal specializat le cercetase şi le catalogase. La Universitatea din Cordoba - oraş care în secolul al X-lea ajunsese cel mai strălucit centru al vieţii intelectuale din întreaga lume a timpului - predau profesori şi studiau tineri veniţi şi din Siria, Iran sau Egipt, precum şi din Occident, din Italia până în Anglia.
Cucerită şi ocupată timp de aproape două secole de arabi (între 902-1091), Sicilia a continuat să rămână şi sub dominaţia normandă ca o punte de legătură între civilizaţia Islamului şi cea a Europei. La curtea lor din Palermo regii normanzi şi-au atras erudiţi, medici, poeţi musulmani; în timp ce constructorii arabi au clădit diferite edificii splendide în stil arab, mult admirate şi azi. Iar împăratul Germaniei şi rege al Siciliei, Frederic II de Hohenstaufen (care prefera să rezideze la Palermo), era un bun cunoscător al limbii, religiei şi ştiinţei arabe, întreţinând legături strânse cu Siria şi Egiptul, invitând la curtea sa erudiţi, poeţi şi filosofi musulmani din Orientul Apropiat, adoptând el însuşi cultura şi obiceiurile arabe.
Contribuţia ştiinţei arabe - activitate de o amploare şi de o importanţă "fără egal în istoria lumii" (G. Sarton) - la dezvoltarea ştiinţei europene, a fost enormă. Personalităţi dintre cele mai ilustre ale culturii occidentale veneau să se instruiască şi să se perfecţioneze în centrele de cultura arabă din Spania. Arabii au fost marii transmiţători şi, în multe cazuri, chiar salvatori ai ştiinţei greceşti, pe care au şi continuat-o şi dezvoltat-o timp de cinci secole. În oraşul Toledo, grupul aşa numiţilor "traducători toledani" (din Spania, - dar mulţi erau veniţi aici şi din alte ţări) au făcut cunoscut pentru prima data Occidentului scrierile lui Euclide, Ptolemeu, Hipocrate, Galenos, Avicenna, traducându-le din arabă în limba latină. Unui singur astfel de traducător din arabă (Gherardo da Cremona, secolul XII) i se datorează versiunile în latină a peste 87 de tratate de medicina şi astronomie, fizică şi mecanică, astrologie şi alchimie, matematică şi filosofie. Lucrări fundamentale ale ştiinţei şi filosofiei greceşti (precum şi opere originale arabe) au fost traduse din arabă în latină şi la curtea regilor normanzi sau suevi din Sicilia.
În Peninsula Iberică, cooperarea dintre creştini, musulmani şi evrei s-a realizat într-un regim de exemplară şi benefică toleranţă. (Dar şi regii creştini din perioada Reconquistei s-au înconjurat de savanţi musulmani şi evrei). Începând din secolul al XII-lea, ştiinţa noua a Occidentului va fi indisolubil legată de contribuţia arabilor. Semnificativ este, de pildă, cazul lui Raimundus Lullus (m.1315), erudit impregnat de cultura arabă, unul din marile spirite enciclopedice ale Evului Mediu, autor al unui mare număr de opere de teologie, medicină, filosofie, matematică, fizică, alchimie. Fondator al unui colegiu pentru studiul limbii arabe, Lullus şi-a scris câteva opere mai întâi în această limbă.
De primordială importanţă a fost aportul arabilor şi în filosofie. Fără a ţine seama de influenţa arabilor, filosofia scolastica medievala este, în mare parte, de neconceput. Siger de Brabant a fost adept al filosofului arab Averroes; Roger Bacon 1-a preferat pe Avicenna, celalalt mare filosof arab; în timp ce Toma din Aquino a combinat elemente împrumutate din filosofia amândurora. Arabii au atras atenţia asupra lui Aristotel, pe care occidentalii 1-au receptat în lumina interpretărilor date de Avicenna şi Averroes.
Legăturile în domeniul artistic ale europenilor cu lumea arabo-islamica au început încă din secolul al VIII-lea, odată cu schimburile comerciale care includeau şi obiecte de arta, şi odată cu construcţia primelor monumente de arhitectură arabă din Spania. Cu ocazia cruciadelor, occidentalii au cunoscut mai de aproape arta arabă. În Peninsula Iberică, creştinii refugiaţi din zonele ocupate de musulmani ("mozarabii") au difuzat - la fel ca musulmanii rămaşi în regiunile recucerite de creştini (şi numiţi "mudejares") - stilul arhitecturii şi tehnicile artistice arabe în toată Spania. (Dar asemenea influenţe arabe se regăsesc până şi în arhitectura unor biserici din nordul Franţei, sau chiar din Anglia).
Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost sensibil influenţată (mai ales în Sicilia şi Spania) de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane: ferestre duble, arce de diferite genuri, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale şi segmentare, suprafeţe traforate, decoraţie policromă cu ceramică emailată. Arcul în formă de potcoavă (apărut mai întâi în 709, în moscheia omayazilor din Damasc) a fost mult folosit de arabi, pentru posibilităţile sale atât structurale cât şi decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuţit, arcul orb, acesta din urma frecvent în arhitectura arabo-musulmană şi stilul mudejar, transmiţându-se până şi în arhitectura unor catedrale engleze (din Durham de pilda, sau din Norwich). Din arhitectura arabă provine şi arcul obtuz, cunoscut în Anglia sub numele de "arc Tudor".
În domeniul literaturii, arabii au fost mediatorii procesului de transmitere în lumea europeană a unui vast material de legende, povestiri şi fabule, originare din India şi Persia. Dante însuşi s-a servit în schema Divinei Comedii (şi chiar în multe detalii) de izvoare arabe. Verosimilă este şi influenţa arabo-islamica asupra trubadurilor, - atât sub raportul tematicii, cât şi în crearea celor dintâi forme strofice şi rimate ale poeziei ţărilor romanice, mai ales provensale. După regiunea Provence, a doua arie de transmisie a influenţei arabe a constituit-o regatul normand din Sicilia. Primul moment important al literaturii italiene, "Şcoala siciliană" de la curtea lui Frederic II, cultiva poezia în limba "vulgară", adică în italiană, inspirându-se şi din poeţi arabi. Primul monument literar al Spaniei, Romancero-ul, păstrează vie amintirea prezenţei musulmanilor în Spania: ciclul "romanţelor maure" din această celebră culegere are, foarte probabil, la bază un original arab: atmosfera, motivele, reacţiile sentimentale, spiritul, stilul, evoca puternic lumea arabo-islamică.
În sfârşit, semnificativ pentru vastitatea ariei şi pentru varietatea domeniilor în care s-a exercitat influenţa arabo-musulmană în Europa, este şi reflectarea acestor influenţe în fondul lexical al diferitelor ştiinţe; cuvinte ca: zenit, nadir, azimut, algebra, algoritm, cifră, zero, alchimie, alcaloizi, alcool, borax, elixir, talc, şi mulţi asemenea termeni, provin din limba arabă. De asemenea, foarte multe cuvinte de aceeaşi origine arabă au rămas definitiv în vocabularul vieţii cotidiene (mai ales în ţările romanice), ca: alcov, almanah, amiral, anilina, arsenal, asasin, aval, azur, baldachin, bazar, cablu, cafea, cală, calibru, a călăfătui, camfor, caporal, carafă, caravană, catran, caviar, chintal, coton, damasc, fanfară, fes, hazard, iasomie, intarsia, lapislazuli, lămâie, lăută, mască, magazin, materasă, meschin, mosc, muselină, papagal, persiane, razie, sarazin, sirop, sofa, şah, şal, şerbet, tafta, talisman, tambur, tarif, turban, turcoază, zahăr, zar etc.
prof. univ. dr. Ovidiu DRIMBA
Marduk
11 Aug 2010, 02:42 PM
Multumesc pentru completare, as fi preferat ceva scris, gandit de tine, dar e bine si asa mai ales ca este corect ce zice domnul profesor despre cultura islamica. Asta nu inseamna ca Europa, cultura europeana, ar fi disparut daca nu erau arabii legaturile culturale s-au oprit la acel stadiu, cand europenii au cucerit O.M. arabii nu s-au repezit sa accepte cultura europeana, realizarile stiintei europene, etc. din contra s-au inchis intr-un turn de fildes religios de teama ca acea cultura, europeana, la temelia careia au contribuit, le va distruge sistemul de valori.