Astept si alte argumente.

Marius, unde scrie chestia asta? Eu n-am gasit-o. E adevarat ca n-am citit toata biblia, dar am citit evangheliile, iar Iisus vorbeste doar in evanghelii. Sunt curioasa, pentru ca afirmatia asta - despre care tu zici ca ar fi a lui - ma cam da peste cap.

E din Scriptura. Si aceasta afirmatie arat ca exista DOAR DOUA FORTE, Dumnezeu si impotrivitorul Lui, adica Diavolul. Nu exista conceptul de neutru, nu exista puteri luptatoare ceresti care nu sunt nici cu Dumnezeu , nici cu diavolul. Ingerii lupta doar in DOUA TABERE. Atat. Deci cine nu este cu Dumnezeu, este impotriva Lui.

Poti sa-mi dai un indiciu sa gasesc si eu cuvintele exacte?

Presupus adevarat, dar nedemonstrat. Eu sunt un om liber, am posibilitatea sa negociez termenii, sa imi aleg drumul. Din fericire, lumea nu are doar extreme, asa cum credeau vechii iudei care au scris biblia. Intotdeauna o cale de mijloc este mai inteleapta decat extremele. De ce au pus aceste cuvinte in gura lui isus? Nu pot sa imi dau seama! Cert este ca aceste cuvinte au fost paravanul dupa care s-au ascuns multi criminali de-a lungul istoriei, luandu-si drept scut biblia si ucigand in numele crucii. De ce nu au fost mai expliciti cei care au scris biblia? De ce au permis interpretarea ei in sens malefic? De ce acei care nu cred in dumnezeu iudeu trebuie sa dispara?

De ce este o axioma? De exemplu, pentru musulmani este o ineptie Dumnezeul din Biblie (am scris cu litera mica din cauza vitezei cu care tastez, nicidecum pt a-mi arata dispret sau mai stiu eu ce). Nu trebuie ca eu sa demonstrez ca nu exista. Eu spun ca exista "spiridusi" de exemplu. Demonstreaza ca nu exista! Pai daca nu poti demonstra inseamna ca exista! Asta e sofism. Eu spun sa ramanem pe domeniul concretului si sa nu intram in itele incalcite ale filozofiei teologice.
Si Isus a fost extremist si xenofob - sa nu uitam aversiunea lui fata de samariteni si alte neamuri, si sa nu uitam ca el a venit pe lumea asta DOAR PENTRU TRIBURILE LUI ISRAEL, cum el insusi declara ( nu stiu exact unde, ca nu citesc biblia zilnic ptt a retine).
Nu sunt ateu, sunt doar hmm, nici nu stiu, antireligie.

Dupa cum se vede insasi Cuvantul Lui Dumnezeu este un argument al falimentului ateismului. Spune clar, cine nu aduna, risipeste. Cine nu aduna cu Dumnezeu , adica face faptele bune, cauta pacea, iubirea, binefacerile, nu poate face decat celelate fapte, ura, rautatile, si celelalte nelegiuri. Deci, daca nu acumuleaza, sigur falimenteaza.

OK, "Dumnezeu exista" este o axioma. Nu contestam asta.
Cum demonstrezi ca din "Dumnezeu exista" rezulta ca "Dumnezeu a spus" - "Cine nu e cum Mine este impotriva Mea"?
Simpla existenta a divinitatii nu garanteaza drept adevarat tot ceea ce scrie in biblie.
Ar trebuie sa mai fie inca o axioma si anume ce "Tot ceea ce scrie in biblie este chiar cuvantul lui Dumnezeu"
Si inca o axioma, ca "unele lucruri pot fi interpretate si nu trebuie intelese adliteram"
Si putem contiuna cu vreo 100.000 de axiome doar ca sa facem "credibila" orice fel de religie de pe lumea asta.ţ

Apropos de faliment. Stie cineva ce inseamna?

Abureala, rationamentul tau prinde doar daca esti credincios. Daca nu sunt religios, ma doare in cot de ce a spus Isus, asa ca parerile lui raman doar simple pareri, fara valoare de "axioma". So, daca negi sursa cade rationamentul. Mai incearca.

Ateismul ca faliment se manifesta si prin faptul ca ateul, desi nu cunoste Scriptura, adica pe Dumnezeu, isi permite sa judece, facand din start o gresela grosolana .

sursa Faliment on Dex

Referitor la sensul figurat, cat de adevarata ramane Scriptura...

Pai ceea ce spui tu acolo nu prea se potriveste cu definitia. Lasand laoparte aspectul comercial al falimentului si privindu-l doar ca pe un esec, spune-mi unde esueaza ateismul?
Ca sa ai un esec, probabil trebuie sa ai un obiectiv. Altfel, in ce sa esuezi? Ma intreb care o fi obiectivul ateismului sau hai sa spunem al ateului?

pentru care nu exista echivalent, decat explozia extraodrinara a vietii in acest loc de Univers, explozie ce inca pastreaza maretia Creatorului.

Ateul, lipsit de sensul vietii, nevand Calea, nu este decat din ce in ce mai aproape de extinctie. Fara Dumnezeu, omul cade din ce in ce mai mult in patima viciilor, sfarsind lamentabil. Este cunoscuta decaderea civilizatiilor antice, civilizatii atee, in fond. Seneca a murit cu sfincterul rupt, semn ca prea multa filosofie, duce la complicatii anale...

Becali se declara "Razboinicul luminii". Sa il credem pe cuvant? Care este diferenta dintre declaratia de mai sus si cele ale lui Berbecali?

Fals. Sensul pe care il dai vietii nu tine de credinta. Poti sa ii dai sens vietii si fara sa crezi in divinitate.

Fals. Pentru ca:
1. Exista oameni "fara dumnezeu" care nu sunt viciosi
2. Exista credinciosi viciosi.

Aha, adica sa-i indemnam pe atei sa creada, ca nu cumva sa ajunga in iad. Iarta-ma abureala, sunt credincioasa, dar a crede 'de frica', din interes - mi se pare fals si josnic, aduce a targuiala meschina. Pentru mine nu este un argument, cu atat mai putin pentru un ateu. Nu cred ca m-ar interesa un dumnezeu (cu litera mica, pentru ca nu e Dumnezeul recunoscut de mine) care merge pe principiul: adorati-ma sau pun biciul pe voi! Nu ai ales un exemplu prea fericit. Si sincer - e inutil.
Nu poti spune/indemna/convinge sau si mai rau impune cuiva sa creada. Poti vorbi de credinta ta (ai insa grija ce si cum, daca vrei sa fii ascultat), dar fara a o impune altora. Crezi sau nu! Atat. Aceasta inseamna credinta - a o reduce la argumente mai mult sau mai putin logice mi se pare a-i micsora insemnatatea.
Nu sunt de parere ca pot fi completate punctele dupa:
"Cred pentru ca...."
"Nu cred pentru ca..."
deoarece motivele (desi nu stiu in ce masura le putem cu adevarat intelege) difera enorm de la individ la individ.

Iar credinta sau necredinta nu sunt argumente pentru superioritatea sau inferioritatea cuiva. Este un dar pe care ai libertatea (liberul arbitru, recunoscut/acordat de Dumnezeu) de a-l primi sau nu. De ce unii il primesc, altii nu, de ce este o necesitatea sau o favoare pentru unii iar pentru altii nu, este doar intre ei si Dumnezeu.

@mariusc2 - ai cam scos din context - pe femeia cananeanca a ajutat-o (vezi si continuarea), nu i-a spus 'caine' ci aceea era o zicala, iar pe samarineni nu i-a urat - vezi pilda ultimului samaritean si cea de la fantana, tot cu o femeie samarineana. In general in Noul Testament se vorbeste de mantuirea 'neamurilor'. Crede-ma, 'succesul' de care s-a bucurat Isus tocmai acestui lucru i se datoreaza in parte - faptului ca mesajul sau se adresa tuturor, si maselor necajite, saracilor, sclavilor, pribegilor... Nu a fost xenofob, nici el nici ucenici lui.

PS. De ce orice discutie despre credinta/necredinta trebuie sa fie samanta de scandal? Oare pentru ca ca subiectul nu-i e nimanui indiferent? In fine... O zi buna va doresc! .

In zilele noastre, mult mai prgmatice, s-ar fi numit "populist". Metoda lui de discurs a fost adoptata si de unii de pe la noi, bineinteles, nu au avut succes la scara asa mare, dar oricum a prin la oarece public.

Oricum, pana una alta, Isus e doar un personaj, la fel ca Fat_frumos, Ghilgames, Budha etc. Ceea ce vreau sa spun ca nu este mentionat in niciun inscris oficial, de aceea dati-mi voie sa pun la indoiala existenta lui de facto. Pana la demonstrarea contrariului, Biblia ramane o scriere filozofica, asemeni Rig-Veda, Mahabbarata, Coran, etc.

Da, si eu ma intreb de ce credinciosii sunt atat de violenti in apararea zeilor lor, zei care in majoritate covarsitoare propovaduiesc buna intelegere, toleranta si umilinta.

marius, poate ai vrut sa zici "Denise, cu tot respectul, poate a ajutat-o pe acea femeie doar pt imagine. "

De unde stii TU ce vreau EU sa spun?

Edit: (uitasem )

Comentariul meu ar fi ca acesta nu e un argument foarte "sanatos", din cel putin 2 pct. de vedere: in primul rand nu specifica ce inseamna sa crezi in D-zeu (adica daca trebuie si sa duci o viata riguros crestina sau doar sa spui "eu cred" sau "doamne-doamne"), si in al doilea rand nu poti evita Iadul la un mod oarecum las, doar jucand "pariul lui Pascal" in ideea de a nu-l pierde - daca intelegi ce vreau sa zic...

Ai subliniat gresit. De fapt este: "şi cine nu strânge CU MINE, risipeşte"

Asta spui tu

Da itr-adevar sunt niste "flaw" -uri cutremuratoare. Ma mir ca nu i-a fost rusine lui pascal, el om atat de logic, sa scrie asemenea ""ilogicitati" . Obraznicu'! Cunosc teoriile voastre, cea in care un milion de amimute pot bate la o masina de scris , intr-u milion de ani, versurile lui Shakespeare. Este un al faliment al ateismului, fiindca maimutele au sfarsit in alt mod, tot asa si cu teoria voastra despre n Dumnezei.

Aici nu e falimentar. Ca de , adepti care lucreaza gratis pentru diavol, dar care ei nu iau nimic, poate nu e greu sa gasesti. Dar cand altii iti trag foloase, si tu te alegi cu puscaria, parca tot faliment se numeste...Sau nu, faliment. Ateism.

Cine sa traga foloasele? Si de cand faci puscarie daca esti ateu?

Un banc nepriceput nu e banc pentru ca nu te face sa razi. Daca ar fi banc si te-ar amuza, l-ai citi cu placere. Totusi nu vad cum banc sau nebanc scriptura face ca ateismul sa fie un faliment.

In acelasi mod in care il face si pariul lui Pascal. Adica daca un bolovan cade si iti vine direct in cap, si tu incepi sa razi, apoi sigur esti falimentar. Inlocuieste bolovan cu Scriptura sau Dumnezeu. E simplu.

Fooooarte tare, frate! Abureala rulz!

Pai ce, tu lucrezi pe bani pt Dumnezeu? Ti-a facut carte de munca?

Eu nu te-am judecat. Daca te-ai simtit judecat, acelea sunt cuvintele Lui Dumnezeu. Eu iti multumesc pentru ocarile pe care mi le aduci, dupa cum este scris

.

Chiar, ce intelegi prin sintagma asta ?

Daca tot vorbiti in pilde si povestiri hai sa va zic si eu una cu de la mine citire:
1. Se duce un credincios la un ateu si ii da o palma
2. Ateul intreaba "pentru ce mi-ai dat o palma"
3. Credinciosul spune: "ti-am dat eu o palma?"
4. "Cred ca ti s-a parut"
5. "Daca ai simtit vreo palma aceea trebuie sa fi fost palma lui Dumnezeu".

Acum inlocuiti palma cu cutit in spate sau cruciade sau ce vreti voi. Asta inseamna sa te ascunzi in spatele scripturii si sa faci ce iti trece tie prin cap sub pretextul ca o faci in numele credintei.